Ma mai intreaba oamenii, daca cred, ca eu sunt persoana potrivita pentru ai ajuta. Habar nu am. Intalnirea cu mine se bazeaza pe rezonanta. Rezonanta inseamna, ca zic ceva, si si cealalta persoana zice ceva, si cele doua impulsuri se intalnesc, intra in rezonanta si fac vibratia dintre noi doi mai puternica, fiecare pastrandu-si propria sa voce (Hartmut Rosa). Rezonanta nu inseamna consonanta, nu inghit vocea ta si nici tie nu iti permit sa inghiti vocea mea. Daca doua persoane pot intra in rezonanta, sau mai pot intra, din nou si din nou, nu depinde de nici unul dintre ei. Acesta nu poate fi facut din vointa, nu poate fi cumparat sau fortat. Asa ca daca vrei sa vii la mine, vino, insa nu iti pot promite nimic. Nu stiu, daca ceva din ce spun, va ajunge la tine.
De multe ori functionez ca o oglinda, arat, ce se intampla in tine. Unii se infurie, si vor sa sparga oglinda. Bineinteles nu voi permite, ca nu sunt prost. In aceste cazuri clar, ca nu eu sunt persoana potrivita pentru tine, insa oriunde te vei duce, daca ajungi la oameni care sunt onesti cu tine, te vor arata pe tine insuti, si doar n-o sa poti sa spargi toate oglinzile din lume. Venind la mine ai sansa sa te vezi, si sa ajungi la radacina furiei tale. Insa daca intri in lupta cu mine, te voi ruga sa pleci, pentru ca lupta inseamna ca inca nu esti pregatit sa ajungi la durerea ta cea mai mare: ca nici tu, nici lumea care te inconjoara nu e cum vrei tu sa fie. Asta inseamna, bineinteles, ca nici eu nu sunt cum ai vrea tu ca eu sa fiu.
In ultima vreme majoritatea clientilor mei sunt psihologi, psihoterapeuti, coach. E normal, ca ei sa fie corpul grupurilor mele. Mentalul e super iute, ascutit, de neinvins. Probabil cu totii au un mental mult mai inteligent ca al meu acum. Era o vreme, cand si eu eram tare buna in lucrurile mentalului, si era cea mai mare mandrie de a mea, cea mai mare realizare. Intram usor la facultati, luam testele din zbor, imi antrenam mentalul cu barbati carora le placea sa argumenteze si eu castigam. Eram tanara si ma identificam cu acest mental. Insa mentalul te poate duce pana la un punct. La inceput te ajuta sa castigi, pe urma incet-incet iti dai seama, ca tot ce castigi prin mental aduce pierderi cu niste suferinte insuportabile inimii. E momentul cand incepe calatoria adultului. Calatoria spre inima. E momentul cand incepi sa iti dai seama, ce e spiritualitatea. Spiritualitatea accesata prin mental tot o imagine va ramane. Imaginea omului spiritual. Adevarata spiritualitate e comuna. Nu are nimic iesit din comun. Un om spiritual iese in multime si se pierde. Arata ca oricine altcineva. Nu mai vrea sa iasa in evidenta, e la fel de obisnuit ca oricare altul.
Zece ani am condus sedinte de yoga, fara gadgeturi sau tatoori yoga. Pe strada nimeni nu si-ar fi dat seama, cu ce ma ocup. Acum din nou port palarii, dar nu ca sa arat ca un trainer sau terapeut, ci pentru ca arat bine si elegant in palarie, imi sta bine, si des imi place sa arat bine. Purtam palarie deja la douazeci de ani, pe urma am uitat de ele, si acum le-am redescoperit. Ceea ce fac si cum arat nu urmeaza un plan: un plan al omului spiritual, al terapeutului, al scriitoarei. Urmeaza viata, care ma cheama. De aceea pot arata fix opusul a ce crede cineva ca ar trebui sa arat.
Spiritualitatea inseamna sarbatoarea vietii. Fiecare trebuie sa simta in sinea lui, pentru el/ea ce inseamna sarbatoare. Cand simte, ca flacara interioara arde cu ardoare, cand simte, ca e onest, ca e simplu, ca e natural. Sarbatoarea vietii e ca te bucuri si te minunezi in fiecare dimineata, si nu consideri deloc firesc, ca te-ai trezit. Nu e firesc, ca inca traiesti si poti vedea si poti fi parte a abundentei vietii. M-am plimbat in padure in Germania. Vremea era rea, dar asta nu m-a oprit sa ma plimb, pentru ca frumusetea culorilor ma seducea, ma umplea, sufletul meu era in extaz, intr-un dans interior pentru care nu am cuvinte.
A vedea abundenta si a sarbatorii viata inseamna ca esti smerit. Nu crezi, ca trebuie sa schimbi ceva. Nu crezi, ca creatia e gresita si egoul tau, planul tau, stradania si munca ta o va salva. Cand crezi asta, tu, omul acesta minuscul din acest univers inimaginabil de mare, vrei sa il salvezi pe Dumnezeu. Ai un plan de creatie, de viata, de proces mai bun, decat ceea ce este. Asta inseamna, ca nu esti in rezonanta cu Divinul, ci esti impotriva. Incerci sa tragi husa ta creata din gandurile tale asupra acestei mari vieti, asupra misterului insusi. Dar gandurile tale de unde vin? (Bruce Lipton)
Daca vrei sa vii la mine, vino. Dar tine minte, sunt cum sunt. Nu stiu cum sunt in relatie cu tine, pentru ca pe mine nu ma intereseaza cate teorii stii, am stiut si eu multe, am facut facultati, am invatat in multe institutii, am lucrat chiar si in minister (la noi) si am participat la un proiect la camera de comert (Finlanda), am lucrat si la banca si la Oracle, am fost profesoara in mai multe scoli, am fost si femeie de serviciu, am lucrat la negru cu rromi, si cate si cate am facut. Chiar si scoala de doctorat. Asa ca stiu de natura teoriilor si le-am lasat in urma, pentru ca nu m-au mai ajutat. Ceea ce m-a ajutat era, ca am gasit un om, care e cel mai viu dintre toti oamenii pe care ii cunosc. Si bucuria din inima mea a intrat in rezonanta cu bucuria din inima lui. Am devenit discipola. M-am impacat cu idea, ca sunt un proces, un proces al vietii, si ca nu am nici cel mai mic control asupra a ceea ce se intampla. Cu ajutorul lui am inceput sa am curaj sa salasluiesc din ce in ce mai mult in inima. La inceput faceam pe mine de frica. Tremuram, plangeam, ma revoltam. Cum? Chiar asa, sa nu am nici un control si nici o carja?
E un banc, ce am auzit de la Paco, sotul meu. Un tanar calugar in timp ce copiaza textele sacre, deodata intreaba lama, oare in toti anii acestia toata lumea a copiat corect? Oare nu ar trebui sa verifice cineva din cand in cand textele, ca nu cumva sa se fi comis o greseala. Lama zice, la asta el pana acum nu s-a gandit, dar chiar, poate e timpul sa verifice. Cum numai el are voie sa intre in biblioteca, merge el singur, trec minutele, orele, si nu se intoarce. Calugarul tanar incepe sa isi faca griji, asa ca calcand regulile intra sa vada, ce e cu lama. Aude bang, bang, si peste tot vede sange. Terifiat merge mai departe, pana il vede pe lama lovindu cu capul peretele. Lama, lama! Ce s-a intamplat? Ai avut dreptate, fiule, raspunde lama, in textele sacre scrie: celebreaza, nu celibeaza.
Asa ca celebreaza. Azi. Pentru ca de maine nu sti.
Poza e facuta de Vivien Miron-Vilidár la celebrarea a trei ani de casatorie, unde Paco ne invata The Nelken Line, de Pina Bausch, celebrarea vietii prin dansul anotimpurilor.