Copilul nu isi doreste nimic altceva, decat sa fie iubit. Nimic altceva. Daca acesta nu este, pentru el nimic nu este. Inexistenta e. Existenta pentru el inseamna dragoste. Face orice, pentru a fi iubit si acceptat. Invata bine. Da randament. E ascultator. Incearca sa ii inlocuiasca si sa ii protejeze pe cei exclusi. Se imbolnaveste in locul tau. Castiga concursuri. Renunta. Face cura de slabire. Infuleca. Se imbraca cum se cuvine. Se comporta cum se cuvine. Da raspunsuri destepte. Se comporta ca adultii. E serios. E precoce. E geniu. Poti cere si astepta orice, de la el. Si el va incerca tot ce ii sta in putinta. Pentru ca daca tu, in primul si in primul rand mama lui, sau tatal lui, persoana care are grija de el nu esti pentru el, atunci pentru el nimicul exista.
Pentru mine, ca adult, imi este dureros sa vad, cate face fiul meu de dragul meu. Pentru mine, ca adult, imi este dureros sa vad, cate am facut de dragul parintilor mei. Aceasta durere arata, ca sunt adult.
Pana nu sunt capabil sa traiesc impreuna cu aceasta durere, chiar si ca adult tot copilasul mic al parintilor mei batrani raman, si nu devin copilul adult al parintilor mei batrani. Pana nu sunt capabil sa traiesc impreuna cu aceasta durere, chiar si ca adult tot parintele copil al copilului meu raman, si nu devin parintele adult al copilului meu mic.
Daca rezonezi cu aceste ganduri, poti sa incepi sa iei in calcul nu doar parintii tai, ci pe toti care intr-un fel sau altul inlocuiesc parintii in viata ta de adult si fata de cei inca incerci sa te conformezi, doar ca sa fi iubit.
Daca nu mai e nevoia aceasta de conformare, ce ramane? Daca nu esti iubit, pentru ca esti diferit de cum se asteapta de la tine sa fii, ce ramane? Nu, nu nimicul ramane, pentru ca nu mai esti copil. Ramane dragostea ta. Tu deja il poti iubi pe celalalt asa cum e el, chiar daca deloc nu corespunde ideilor tale despre el.
Ai devenit adult.
Comments