Primirea
liniştea stelele veghează
stau gol de o singurătate clară
şi-n ochii mei plouă dansează
flori de zăpadă
închid ochii mei plini
departe mugurii se deschid
primiţi-mă chiar dacă vin
cu mâinile goale
Vezi?
Sunt ca un negru însetat
De un alb îndoliat
ÃŽn raza lunii
M-ai spart ca pe un bec stricat
Ca pe un soare înghețat
Ce nu mai dă lumină
Sunt o fereastră fără geam
O oglindă c-un negru val
Nu mai vezi prin mine
Vrei ca un scai să te iubesc
De noi să să nu mă-ndepărtez
Nu mă mai vezi bine
Cerul meu te doare - zbor
Sicriul meu îți place - mor
Sunt eu când mă trăiesc
Fă ordine in mine și pune-ne la loc
Mi-ai spart două coaste mi-ai smuls părul din hainele-mi curate frumoase ca stelele meteoriți morți ai făcut cu vorbele tale
acum îmbracă-mă la loc
acolo sub dulap vezi stau supărați doi ochi pupă-i la loc și buzele-mi de foc aprinde-le cum au fost din jăratec de soare
când ai aranjat totul cuminte c-aproape nici nu se mai vede ce dur ce neglijent ai fost vino lângă mine să te apăr de tine de tine și de mine în cornul meu de corp
născloceală
am încercat să-ți caut o poveste o poezie mică atâtică dar lumea e prea plină de volume de cărți greoaie negru-speriate eu căutam o haină pentru tine un costum ușor frumos călcat din sărbătoare si iubire croită în care să te simți acasă și bărbat în buzunare-i să toarcă două pisici una mică ș-una atâtică gulerul să-i fie plin de rațe frunze flori de toamnă primăvară și să fie undeva și o găină cu penele maro strălucitoare din oul ei în fiecare seară să se renască lumea asta-ntreagă asemenea poveste nu se vinde la chioșcuri librării bibliotecă am adunat cuvintele din tine ş-am născlocit o poezie mică
din ce în ce mai adânc îmi e
căruntul în păr
ridurile de la ochi
căpruiul în privire
şi-n inimă ce joc
în zâmbet melodia
în voce cuvântul
în mână dăruirea
în pașii mei pământul
cele trei dorinţe
vreau să mă vezi frumoasă regină crăiasă goală să mă dezbraci pân’la oase să mă iubeşti pân’la coaste pân’la ultima ta lipsă s-acea să te doară rău vreau sa-ţi dăruiesc puterea ochii mei de foc privirea pasiunea unui joc care-i serios ca viaţa once in a life ca şi moartea de care să scapi nu poţi vreau să te vrăjească viaţa tinereţea bătrâneţea să dansezi cu mine-n zori să am iar o sută treişpe şi deloc să nu îmi pese dacă-ţi sunt sicriu sau zbor
SMS
trimise ÅŸi netrimise
lumina mea mă orbeşte
văd doar ce e adevărat
cruzimea asta mă doare
aÅŸ vrea sa-mi pun capul la picioare
şi să tac
stau aşa de calmă
că aproape simt cum timpul mă spală
ÅŸi fiecare minut care trece
îmi omoară
tinereţea fără bătrâneţe
ÅŸi firul alb in suflet creÅŸte
ne leagă
vezi lemul acesta?
te-a durut când te-au cioplit
ÅŸtiu
şi eu port desenul în mine
pleoapele-mi de frunze mi se-nchid
secretul e să nu bei vin cu mine
să nu mă auzi în linişte clipind
să nu observi mâinile-mi frumoase
să nu-mi fii aproape când te strig
am căutat fiţe pentru joi
ş-am şi găsit două sclifosite
- o gentuţă ş-o spumă de păr –
sper să-mi ascundă bine aripile
şi să nu se observe că-ţi sunt albatros
Omul e secat și de memorii.
Nici numele nu-și poate aminti.
Când stelele îi cheamă sufletul,
Aici sunt, este singurul răspuns
(În afară de ultimul, toate le-am scris între 2004-2007 în București)
